sâmbătă, 23 octombrie 2010

Nostalgia lucrurilor pierdute


Am incercat in ultima vreme sa fac inventarul lucrurilor pierdute ... nu sunt multe ... am pierdut in schimb: oameni , locuri , sentimente, calitati si defecte , un glas bland si o pereche de maini aspre , dorinte inocente si lacrimi curate ,copilaria si adolescenta ... s-au indepartat toate.
Am aceeasi minte , dar gandesc altfel ; am aceiasi ochi , dar privesc altfel ; am acelasi suflet , dar iubesc si cred altfel ...
Viata noastra se desfasoara pe doua coordonate ,matematic vorbind , axa absciselor (realitatea) si axa ordonatelor (visarea) .
In copilarie si in adolescenta suntem dominati de visare ,traim mai mult in planul oniric si ne tesem viata cu pagini de carti , muzica ,desene animate , albume colorate si filme proaspat proiectate ... cand nu ne satisfac imaginatia in totalitate tragem storurile ochilor si visam nestingheriti .
Tineretea si maturitatea sunt marcate de lupta acerba a realitatii cu visarea ;
realitatea joaca tare si isi face campanie prin exemple de tragedii si de drame ; prin iubiri pierdute si idealuri rasturnate ; prin memorii patate si vieti destramate ... visarea apare episodic sub forma unei lumini orbitoare incarcata cu sperante si cu o putere gigantica nu de a muta muntii din loc , ci de a ne ridica deasupra realitatii unde aerul e mai curat si gandurile nu sunt la fel de apasatoare .
Ultima etapa a vietii , batranetea , e campul de lupta secatuit pe care realitatea isi ridica mandra steagul gri ... pleoapele zbarcite se inchid acum pentru a visa un singur lucru : viata de apoi ... e unicul vis pe care si-l mai permit batranii si care-i indeamna sa cumpere de la farmacia din colt „capsule de visare” ... un pumn de somnifere .
Eu inca mai visez , dar altfel ...
Mai ai timp sa visezi ?
Te rog nu-ti amaneta visele ... iti vand eu cateva picaturi de timp ...

Un comentariu: